mucegăire

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăieşte, vb. IV. Intranz. şi refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUCEGĂÍRE, mucegăiri, s.f. Acţiunea de a (se) mucegăi; mucezire. – V. mucegăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MUCEGĂ//Í ~iésc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéşte, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mucegăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mucegăíre s. f., g.-d. art. mucegăírii; pl. mucegăíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MUCEGĂÍRE s. mucezire, mucezit. (~ unui aliment.)
(Dicţionar de sinonime)