mucezi dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÚCED, -Ă, mucezi, -de, adj. Care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios. ♦ (Despre cărţi, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat. ♦ (Reg.) De culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt. – Lat. mucidus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. şi refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viaţă monotonă, a lâncezi. – Din muced.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚCE//D ~dă (~zi, ~de) Care este acoperit sau plin de mucegai. /<lat. mucidus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MUCEZ//Í ~ésc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în acelaşi loc ducând o viaţă inactivă. /Din muced
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

múced (múcedă), adj. – Mucegăit. – Var. (înv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Puşcariu 1113; Candrea-Dens., 1158; REW 5711), cf.v. it. muzzo, prov. muide, fr. moite. – Der. mucezi, vb. (a face mucegai); mucezeală, s.f. (mucegai); mucegai (var. mucigai), s.n. (un fel de ciupercă, Mucar mucedo; boşorog), din mucezi ca putregai din putrezi, cf. ucigaş din ucide (Tiktin; după Puşcariu 1115 şi Puşcariu, Dacor., VII, 478; der. ca it. moccicaglia; după Pascu, Suf., 200, din muced cu suf. -aie); mucegăios, adj. (plin de mucegai); mucegăi, vb. (a prinde mucegai).
(Dicţionarul etimologic român)

múced adj. m., pl. múcezi; f. sg. múcedă, pl. múcede
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mucezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mucezeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÚCED adj. v. mucegăit.
(Dicţionar de sinonime)

SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
(Dicţionar de sinonime)

MUCEZÍ vb. v. mucegăi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu muc muce mucez

Cuvinte se termină cu literele: zi ezi cezi ucezi