mucilagiu

MUCILÁGIU, mucilagii, s.n. 1. Substanţă cleioasă care se afla în seminţele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosită, pentru proprietăţile ei emoliente, în medicină, la aplicarea de cataplasme, loţiuni etc. 2. Material cleios (dăunător) rezultat prin degradarea compuşilor celulozei din pasta de hârtie, sub acţiunea unor ciuperci şi bacterii. ♦ Material cleios obţinut prin măcinarea şi hidratarea pastei de hârtie, până la pierderea caracterului ei fibros. – Din fr. mucilage, lat. mucilago.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUCILÁGIU s.n. 1. Substanţă cleioasă pe care o conţin unele plante, care se umflă în contact cu apa, devenind vâscoasă. 2. Material cleios rezultat din degradarea compuşilor celulozei din pasta de hârtie sub acţiunea unor ciuperci şi bacterii. 3. Medicament de consistenţa gelatinei, obţinut prin acţiunea apei asupra gumelor sau a substanţelor vegetale mucilaginoase. [Pron. -giu. / < fr. mucilage, cf. lat. mucilago].
(Dicţionar de neologisme)

MUCILÁGIU s. n. 1. substanţă vâscoasă din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compuşilor celulosei din pasta de hârtie sub acţiunea unor ciuperci şi bacterii. 3. medicament de consistenţa gelatinei, obţinut prin acţiunea apei asupra gumelor sau a substanţelor vegetale mucilaginoase. (< fr. mucilage, lat. mucilago)
(Marele dicţionar de neologisme)

mucilagíu s. n. [-giu pron. -giu], art. mucilagíul; pl. mucilagíi, art. mucilagíile (sil. -gi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)