mucină
MUCÍNĂ, mucine, s.f. Substanţă semifluidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri. – Din fr. mucine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUCÍN//Ă ~e f. Substanţă semilichidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri, având rol de protecţie a acestora. /<fr. mucine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MUCÍNĂ s.f. (Biol.) Substanţă transparentă semifluidă, care se găseşte în mucusul gastric, în salivă etc. [< fr. mucine].
(Dicţionar de neologisme)
MUCÍNĂ s. f. substanţă transparentă, hialină, semifluidă, din ţesuturile mucoase. (< fr. mucine)
(Marele dicţionar de neologisme)
mucínă s. f., g.-d. art. mucínei; pl. mucíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUCÍN//Ă ~e f. Substanţă semilichidă care intră în componenţa mucoasei gastrice şi a unor mucusuri, având rol de protecţie a acestora. /<fr. mucine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MUCÍNĂ s. f. substanţă transparentă, hialină, semifluidă, din ţesuturile mucoase. (< fr. mucine)
(Marele dicţionar de neologisme)
mucínă s. f., g.-d. art. mucínei; pl. mucíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)