mucuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUC, (1) mucuri, s.n., (II) muci, s.m. I. S.n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucăţică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o ţigară fumată. II. S.n. (Mai ales la pl.) Secreţie (vâscoasă) produsă de glandele nazale şi eliminată prin nări. ♢ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUC1 ~uri n. 1) Vârful ars al unui fitil (de lampă). 2) Capăt rămas dintr-o ţigară fumată. ♢ A ajunge la ~uri de ţigară a sărăci cu totul. 3) Capăt rămas de la o lumânare arsă. 4) pop. Creasta curcanului. /<lat. mucus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUC2 muci m. mai ales la pl. pop. Substanţă secretată de mucoasa nazală şi eliminată prin nări. /<lat. mucus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muc (anat.) s. m., pl. muci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

muc (de lumânare, de ţigară etc.) s. n., pl. múcuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUC s. 1. (rar) mucarniţă. (~ de lumânare.) 2. chiştoc. (~ de ţigară.) 3. (mai ales la pl.) (pop., glumeţ) untură. (Îi curg ~ii din nas.)
(Dicţionar de sinonime)

MUC s. v. mucus, pituită, sevă, suc.
(Dicţionar de sinonime)

MUCURÍ vb. v. mucegăi, mucezi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu muc mucu mucur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri curi ucuri