mufă

MÚFĂ, mufe, s.f. (Tehn.) 1. Cilindru de metal care serveşte la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, a cablurilor etc.; manşon. 2. Partea lărgită de la capătul unui tub care serveşte la îmbinarea acestuia cu alt tub. – Din germ. Muffe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚF//Ă ~e f. Tub scurt folosit la îmbinarea sau la ramificarea conductelor, ţevilor, cablurilor; manşon. /<germ. Muffe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÚFĂ s.f. 1. Bucată scurtă de ţeavă cu filet interior, care serveşte la îmbinarea a două ţevi; manşon (2). 2. Tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. [< germ. Muffe].
(Dicţionar de neologisme)

MÚFĂ s. f. 1. manşon (2). 2. tub de metal deschis la capete cu care se fixează capsa unui fitil. (< germ. Muffe)
(Marele dicţionar de neologisme)

múfă s. f., g.-d. art. múfei; pl. múfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÚFĂ s. v. manşon.
(Dicţionar de sinonime)