mugurire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUGURÍ, pers. 3 mugureşte, vb. IV. Intranz. (Înv. şi reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUGURÍRE, muguriri, s.f. (Reg.) Acţiunea de a muguri şi rezultatul ei; înmugurire. – V. muguri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

mugurí vb., ind. prez. 3 sg. muguréşte, imperf. 3 sg. mugureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mugureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

muguríre s. f., g.-d. art. mugurírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUGURÍ vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. şi pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuşi. (Planta a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

MUGURÍRE s. (BOT.) înmugurire. (~ unei plante.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mug mugu mugur muguri

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire gurire