muhaia
MUHAIÁ, muhaiele, s.f. (Turcism înv.; astăzi fam.) Prost, fraier; hahaleră. [Pr.: -ha-ia] – Din tc. mühayye „pregătit”, „gata”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
muhaiá s. f., g.-d. art. muhaiélei; pl. muhaiéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
muhaiá s. f., g.-d. art. muhaiélei; pl. muhaiéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)