MUIERÉŞTE adv. (Înv. şi pop.; adesea depr.) Ca o muiere1; femeieşte. – Muiere1 + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbaţi; depr.) A avea însuşiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE MUIER//Í mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbaţi) A căpăta însuşiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MUIERÉŞTE, adv. (Pop.) Ca o muiere, femeieşte. – Din muiere1 + suf. -eşte.
(Dicţionarul limbii române moderne)
MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleşi. – Din muiere1.
(Dicţionarul limbii române moderne)
muieréşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
muierí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muiereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MUIERÉŞTE adv. v. femeieşte.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbaţi; depr.) A avea însuşiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MUIERÉŞTE, adv. (Pop.) Ca o muiere, femeieşte. – Din muiere1 + suf. -eşte.
(Dicţionarul limbii române moderne)
MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleşi. – Din muiere1.
(Dicţionarul limbii române moderne)
muieréşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
muierí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muiereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MUIERÉŞTE adv. v. femeieşte.
(Dicţionar de sinonime)