muieri dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUIÉRE1, muieri, s.f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soţie. – Lat. mulier, -eris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUIÉRE2, muieri, s.f. Acţiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbaţi; depr.) A avea însuşiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUIÉR//E ~i pop. 1) Persoană matură de sex feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; nevastă; soţie. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; caţă; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MUIER//Í mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbaţi) A căpăta însuşiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUIÉRE1, muieri, s.f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soţie. – Lat. mulier, -eris.
(Dicţionarul limbii române moderne)

MUIÉRE2, muieri, s.f. Acţiunea de a (se) muia.
(Dicţionarul limbii române moderne)

MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleşi. – Din muiere1.
(Dicţionarul limbii române moderne)

muiére (muiéri), s.f. – 1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soţie. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Puşcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanţă depreciativă în limba literară. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat); muiercană, s.f. (femeie chipeşă); muiercea, s.m. (poreclă pentru bărbaţii muieratici); muierelnic, adj. (înv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muiereşte, adv. (femeieşte); muieret, s.n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); muierie, s.f. (înv., menstruaţie, period); muieros, adj. (înv., afemeiat); muierotcă, s.f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); muieruşcă, s.f. (femeiuşcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de ţesut).
(Dicţionarul etimologic român)

muiére (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

muierí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muiereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MAMA-MUIÉRII s. v. placentă.
(Dicţionar de sinonime)

MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare.
(Dicţionar de sinonime)

MUIÉRE s. v. femeie, nevastă, soţie.
(Dicţionar de sinonime)

PLETELE-MUIÉRII s. pl. v. mătreaţă-de-arbori.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mui muie muier

Cuvinte se termină cu literele: ri eri ieri uieri