mulțumit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MULŢUMÍ, mulţumesc, vb. IV. 1. Intranz. (La prez. ind. pers. 1 sg. şi pl. este folosit adesea ca formulă stereotipă, cu valoare de interj.) A exprima (cuiva) recunoştinţă sau satisfacţia pentru o manifestare de politeţe, un dar, un bine etc. care i s-a făcut. ♦ A răspunde la un salut, la o urare. 2. Tranz. A răsplăti, a recompensa pe cineva. 3. Tranz. A satisface pe cineva, a face pe placul cuiva; a bucura. 4. Refl. A fi, a se socoti satisfăcut; a nu pretinde mai mult. ♦ (Pop.) A se lasa de ceva, a renunţa la..., a se sătura de... [Prez. ind. şi: (reg.) mulţám – Var.: (reg.) mulţămí vb. IV] – Din formula de urare (la) mulţi ani!
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MULŢUMÍT, -Ă, mulţumiţi, -te, adj., s.f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipseşte nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S.f. (Înv. şi pop.) Recunoştinţă (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S.f. (Înv. şi pop.) Bucurie, satisfacţie. 4. Prep. (În forma mulţumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulţămít, -ă adj.] – V. mulţumi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MULŢUM//Í ~ésc 1. intranz. A-şi exprima (prin cuvinte) recunoştinţa (pentru un lucru util, plăcut etc.); a arăta (cuiva) gratitudine; a spune „mulţumesc”. 2. tranz. (persoane) 1) A trata (cu ceva) drept răsplată. 2) A face să simtă bucurie (ca urmare a îndeplinirii unei doleanţe, exigenţe sau necesităţi). /Din formula de urare „(la) mulţi ani!”
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MULŢUM//Í mă ~ésc intranz. 1) A fi satisfăcut. ~ cu puţinul pe care-l are. 2) pop. A fi plictisit sau dezgustat (de ceva); a i se face lehamite (de ceva). /Din formula de urare „(la) mulţi ani!”
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MULŢUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Căruia nu-i lipseşte nimic; care are de toate. /v. a mulţumi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mulţumí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mulţumésc, imperf. 3 sg. mulţumeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mulţumeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MULŢUMÍ vb. 1. (BIS.) (înv.) a blagodari. (A ~ divinităţii.) 2. v. satisface. 3. a satisface, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 4. v. limita.
(Dicţionar de sinonime)

MULŢUMÍ vb. v. accepta, admite, aproba, compensa, consimţi, despăgubi, încuviinţa, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi, răsplăti, recompensa.
(Dicţionar de sinonime)

MULŢUMÍT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) mulţumi ≠ a (se) nemulţumi
(Dicţionar de antonime)

A mulţumi ≠ a nemulţumi
(Dicţionar de antonime)

Mulţumitnemulţumit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mul mult multu multum

Cuvinte se termină cu literele: it mit umit tumit ltumit