multiplu

MULTÍPLU, -Ă, multipli, -e, s.m. adj. 1. S.m. (Mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulţirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. S.m. (Mat.) Fiecare dintre unităţile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este în număr mai mare şi de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MULTÍPL//U ~ă (~i, ~e) Care se compune din mai multe unităţi (sau elemente); care este de mai multe feluri. /<fr. multiple, lat. multiplus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MULTÍPLU, -Ă adj. 1. (Despre numere) Care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. Numeros, felurit. // s.m. 1. Număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. Fiecare unitate de măsură care este mai mare decât unitatea de măsură fundamentală a unui sistem metric, considerată în raport cu aceasta. [< fr. multiple, it. multiplo, cf. lat. multiplex].
(Dicţionar de neologisme)

MULTÍPLU, -Ă I. adj. 1. (despre numere) care cuprinde de mai multe ori un alt număr; în care se cuprinde de un număr exact de ori un alt număr. 2. numeros, felurit. II. s. m. 1. număr întreg divizibil cu un alt număr întreg dat. 2. fiecare dintre unităţile de măsură mai mari decât unitatea fundamentală a unui sistem de măsuri de greutăţi. (< fr. multiple)
(Marele dicţionar de neologisme)

multíplu s. m., adj. m. (sil. -plu), art. multíplul, pl. multípli, art. multíplii; f. sg. multíplă, pl. multíple
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MULTÍPLU adj. 1. v. divers. 2. v. numeros.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Multiplu ≠ unic
(Dicţionar de antonime)