mulţumită

MULŢUMÍT, -Ă, mulţumiţi, -te, adj., s.f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipseşte nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S.f. (Înv. şi pop.) Recunoştinţă (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S.f. (Înv. şi pop.) Bucurie, satisfacţie. 4. Prep. (În forma mulţumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulţămít, -ă adj.] – V. mulţumi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MULŢUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) Căruia nu-i lipseşte nimic; care are de toate. /v. a mulţumi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MULŢUMÍT//Ă¹ ~e f. v. A MULŢUMI. ♢ Mulţumita seacă nimănui nu-i dragă se spune, în glumă, când cineva se aştepta la o recompensă materială şi nu la una spirituală. /v. a mulţumi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MULŢUMÍTĂ² prep. Cu ajutorul...; prin intermediul...; graţie...; datorită (cuiva sau a ceva). /v. a mulţumi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mulţumítă prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mulţumítă s. f., pl. mulţumíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MULŢUMÍT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.
(Dicţionar de sinonime)

MULŢUMÍTĂ s. v. bucurie, desfătare, mângîiere, mulţumire, plăcere, răsplată, recompensă, recunoştinţă, satisfacţie.
(Dicţionar de sinonime)

MULŢUMÍTĂ s., prep. 1. s. (BIS.) v. slavă. 2. prep. datorită.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Mulţumit ≠ nemulţumit
(Dicţionar de antonime)