muncel dex - definiţie, sinonime, conjugare

muncel

MUNCÉL, muncel, s.n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanţ sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNCÉL ~e n. Munte de înălţime mică, care face parte din treapta cea mai de jos a unui lanţ muntos. /<lat. monticellus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muncél (-éi), s.m. – Colină, înălţime, muşuroi. Lat. monticellus (Puşcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui muşcel (var. muscel), s.m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puţin clară (poate prin încrucişare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moţcel; după Tiktin, din *munţicel).
(Dicţionarul etimologic român)

muncél s. n., pl. muncéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mu mun munc munce

Cuvinte se termină cu literele: el cel ncel uncel