muncit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUNCÍ, muncesc, vb. IV. 1. Intranz. A desfăşura o activitate, a depune un efort fizic sau intelectual pentru a produce, a crea ceva; a avea o ocupaţie; a lucra. ♦ Tranz. A efectua munci agricole, a lucra pământul, câmpul. 2. Refl. A-şi da osteneală; a se strădui, a se trudi. 3. Tranz. (Înv. şi pop.) A supune la cazne, a tortura. 4. Refl. şi intranz. (Înv. şi pop.) A suporta suferinţe fizice sau morale; a se chinui, a pătimi. ♦ Tranz. (Despre sentimente, gânduri etc.) A provoca suferinţe (morale sau fizice), a preocupa în mod intens, a consuma. ♢ Expr. (Refl.) A se munci cu gândul = a se frământa. – Din sl. monciti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNCÍT, -Ă, munciţi, -te, adj. 1. Ostenit, trudit, istovit. 2. (Despre terenuri agricole) Lucrat, cultivat. 3. Câştigat, agonisit cu multă osteneală. ♦ Făcut, executat cu multă trudă, cu atenţie, cu migală. 4. (Înv.) Torturat, chinuit. – V. munci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MUNC//Í ~ésc 1. intranz. 1) A depune muncă pentru a obţine un rezultat util; a lucra. 2) A exercita o activitate profesională, o meserie; a lucra. 2. tranz. 1) înv. pop. (fiinţe) A supune la chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni. 2) (pământul, câmpul) A supune unor munci agricole (pentru a ameliora); a lucra. 3) fig. (despre idei, sentimente etc.) A preocupa în mod constant, provocând suferinţe (morale sau fizice); a chinui; a tiraniza; a tortura. /<sl. monţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MUNC//Í mă ~ésc intranz. 1) A depune multă muncă; a se strădui din răsputeri; a se osteni; a se trudi; a se căzni; a se chinui; a se obosi. 2) înv. pop. A se supune unui chin; a se canoni; a se chinui; a se căzni. /<sl. monţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUNCÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este dobândit prin muncă; câştigat, agonisit cu osteneală. 2) Care este făcut cu multă trudă, cu migală. 3) Care este obosit, istovit de muncă; trudit. /v. a munci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muncésc, imperf. 3 sg. munceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. munceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUNCÍ vb. 1. a lucra, (pop. şi fam.) a meşteri. (A ~ la o instalaţie,) 2. v. activa. 3. v. strădui. 4. a se obosi, a se osteni, a se trudi, (înv. şi pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atâta pentru ...) 5. v. tortura. 6. v. chinui.
(Dicţionar de sinonime)

MUNCÍ vb. v. căuta, căzni, încerca, pătimi, screme, sili, strădui, suferi.
(Dicţionar de sinonime)

MUNCÍT adj. 1. v. cultivat. 2. ostenit, trudit. (Lucrează mult, e foarte ~.) 3. v. zbuciumat.
(Dicţionar de sinonime)

MUNCÍT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A munci ≠ a (se) odihni, a trândăvi, a trântori
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mun munc munci

Cuvinte se termină cu literele: it cit ncit uncit