muncitoresc dex - definiţie, sinonime, conjugare

muncitoresc

MUNCITORÉSC, -EÁSCĂ, muncitoreşti, adj. Care aparţine muncitorilor (2), privitor la muncitori. – Muncitor + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNCITOR//ÉSC ~eáscă (~éşti) Care este caracteristic pentru muncitori; propriu muncitorilor. /muncitor + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muncitorésc adj. m., f. muncitoreáscă; pl. m. şi f. muncitoréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mu mun munc munci muncit

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc oresc toresc