mundir dex - definiţie, sinonime, conjugare

mundir

MUNDÍR, mundire, s.n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondír s.n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNDÍR ~e n. înv. Tunică sau uniformă (militară). /<rus. mundir, ung. mondúr, mundér
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mundír s. n., pl. mundíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mu mun mund mundi

Cuvinte se termină cu literele: ir dir ndir undir