MUNICIPALIZÁ, municipalizez, vb. I. Tranz. (Rar) A transforma un oraş în municipiu (1). – Din fr. municipaliser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUNICIPALIZÁRE, municipalizări, s.f. Acţiunea de a municipaliza şi rezultatul ei. – V. municipaliza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUNICIPALIZÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A transforma (un oraş) în municipiu. 2. A trece un bun proprietate particulară în proprietatea unui municipiu. [Cf. fr. municipaliser].
(Dicţionar de neologisme)
MUNICIPALIZÁRE s.f. Acţiunea de a municipaliza şi rezultatul ei. [< municipaliza].
(Dicţionar de neologisme)
MUNICIPALIZÁ vb. tr. 1. a transforma în municipiu. 2. a trece un bun imobiliar particular în proprietatea unui municipiu. (< fr. municipaliser)
(Marele dicţionar de neologisme)
municipalizá vb., ind. prez. 3 sg. municipalizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
municipalizáre s. f., g.-d. art. municipalizării; pl. municipalizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUNICIPALIZÁRE, municipalizări, s.f. Acţiunea de a municipaliza şi rezultatul ei. – V. municipaliza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MUNICIPALIZÁRE s.f. Acţiunea de a municipaliza şi rezultatul ei. [< municipaliza].
(Dicţionar de neologisme)
MUNICIPALIZÁ vb. tr. 1. a transforma în municipiu. 2. a trece un bun imobiliar particular în proprietatea unui municipiu. (< fr. municipaliser)
(Marele dicţionar de neologisme)
municipalizá vb., ind. prez. 3 sg. municipalizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
municipalizáre s. f., g.-d. art. municipalizării; pl. municipalizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)