munificență

MUNIFICÉNT, -Ă, munificenţi, -te, adj. (Livr.) Foarte darnic; generos. – Din fr. munificent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNIFICÉNŢĂ, munificenţe, s.f. (Livr.) Generozitate. – Din fr. munificence, it. munificenza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUNIFICÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este foarte darnic. /<fr. munificent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUNIFICÉNT, -Ă adj. (Rar) Generos, foarte darnic; munific. [< fr. munificent].
(Dicţionar de neologisme)

MUNIFICÉNŢĂ s.f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Cf. fr. munificence, lat. munificentia < munus – dar, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)

MUNIFICÉNT, -Ă adj. generos, foarte darnic. (< fr. munificent)
(Marele dicţionar de neologisme)

MUNIFICÉNŢĂ s. f. generozitate; largheţe. (< fr. munificience, it. munificenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

munificént adj. m., pl. munificénţi; f. sg. munificéntă, pl. munificénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

munificénţă s. f., g.-d. art. munificénţei; pl. munificénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MUNIFICÉNT adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
(Dicţionar de sinonime)

MUNIFICÉNŢĂ s. v. culanţă, dărnicie, gene-rozitate, mărinimie.
(Dicţionar de sinonime)