munte dex - definiţie, sinonime, conjugare

munte

[Sinonime]
MÚNTE, munţi, s.m. 1. Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri. ♢ Expr. Prin munţi şi văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (şi înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (şi solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚN//TE ~ţi m. 1) Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, cu înălţimi care depăşesc, în general, 800 ♢ ~ de gheaţă gheţar plutitor; aisberg. Prin ~ţi şi văi peste tot; pretutindeni. 2) fig. Cantitate mare de ceva; grămadă; morman. /<lat. mons, ~is
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

múnte (múnţi), s.m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanţ montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. Lat. montem (Puşcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se foloseşte în Trans. cu sensul special de „păşune”, cf. sp. monte „pădure”. – Der. Muntenia s.f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s.m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); munteneşte, adv. (ca în Valahia); muntenism, s.n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s.m. (colină), cf. muncel; muntar, s.m. (Trans., mulgător de vaci şi oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Puşcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka „flaut”, din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403).
(Dicţionarul etimologic român)

garoáfă de múnte s. f. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

râia-múnţilor (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

plop de múnte s. m. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

găínă-de-múnte s. f., pl. găíni-de-múnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cocóş-de-múnte s. m., pl. cocóşi-de-múnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

curéchi-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

liliác-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

drob-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şuvár-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cápră de múnte s. f. + prep. + s. m., g.-d. art. cáprei de múnte; pl. cápre de múnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

micsándră-de-múnte (bot.) s. f., g.-d. art. micsándrei-de-múnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múnte-de-pietáte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múnte-blóc s. m., pl. munţi-blóc
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múnte s. m., pl. munţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

garofíţă de múnte s. f. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rug de múnte s. m. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

trandafír-de-múnte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştévie-de-múnte s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scorúş de múnte s. m. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FRASIN-DE-MÚNTE s. v. mojdrean.
(Dicţionar de sinonime)

BUJOR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
(Dicţionar de sinonime)

GUZGAN-DE-MÚNTE s. v. belhiţă, chiţcan.
(Dicţionar de sinonime)

VIŞINĂ-DE-MÚNTE s. v. sisinei.
(Dicţionar de sinonime)

COACĂZ-DE-MÚNTE s. v. păltior.
(Dicţionar de sinonime)

ŞUVAR-DE-MÚNTE s. v. firuţă.
(Dicţionar de sinonime)

SUSAI-DE-MÚNTE s. v. tâlhărea.
(Dicţionar de sinonime)

SUNĂTOARE-DE-MÚNTE s. v. parpian.
(Dicţionar de sinonime)

MÚNTE s. (GEOGR.) 1. masiv, (înv.) codru, promontoriu. (~ţii Bucegi.) 2. munte de gheaţă v. aisberg.
(Dicţionar de sinonime)

RÂNDUNICĂ-DE-MÚNTE s. v. drepnea.
(Dicţionar de sinonime)

PANSELUŢE-DE-MÚNTE s. pl. v. unghia-pă-sării.
(Dicţionar de sinonime)

MICŞUNELE-DE-MÚNTE s. pl. v. unghia-păsării.
(Dicţionar de sinonime)

MICŞUNEA-DE-MÚNTE s. v. toporaş, viorea, viorică.
(Dicţionar de sinonime)

SCÂNTEIUŢĂ-DE-MÚNTE s. v. parpian.
(Dicţionar de sinonime)

MUŞCHI DE MÚNTE s. v. lichen.
(Dicţionar de sinonime)

STURZ DE MÚNTE s. v. cocoşar.
(Dicţionar de sinonime)

TRANDAFIR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
(Dicţionar de sinonime)

VÂSC-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
(Dicţionar de sinonime)

BUJOREL-DE-MÚNTE s. v. smirdar.
(Dicţionar de sinonime)

CHIMEN-DE-MÚNTE s. v. brioală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mun munt

Cuvinte se termină cu literele: te nte unte