murabit

MURABÍT s. m. marabu (I,1). (< fr. murabit)
(Marele dicţionar de neologisme)

murabít s. m., pl. murabíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
MURABÍT s. v. marabu.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: mu mur mura murab murabi

Cuvinte se termină cu literele: it bit abit rabit urabit