murahaz

muraház (-zi), s.m. – Stăpîn, plenipotenţiar. Tc. (arab.) mürahas. Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

muraház, muraházi, s.m. (înv.) înalt demnitar, plenipotenţiar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: mu mur mura murah muraha

Cuvinte se termină cu literele: az haz ahaz rahaz urahaz