murahaz
muraház (-zi), s.m. – Stăpîn, plenipotenţiar. Tc. (arab.) mürahas. Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
muraház, muraházi, s.m. (înv.) înalt demnitar, plenipotenţiar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
muraház, muraházi, s.m. (înv.) înalt demnitar, plenipotenţiar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)