muri dex - definiţie, sinonime, conjugare
MUR1, muri, s.m. Nume dat mai multor specii de arbuşti din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele şi cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUR2, muri, s.m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MURÍ, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viaţă; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ♢ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simţi covârşit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ţine foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veşteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUR1 ~i m. Arbust ghimpos, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre, comestibile; rug. /<lat. morus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MUR2 ~i m. înv. Element de construcţie executat din piatră, beton etc., care închide sau separă o încăpere; perete. /<lat. murus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MURÍ mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viaţă; a se sfârşi; a deceda; a răposa; a sucomba. ♢ ~ după cineva (sau după ceva) a ţine foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristeţe) a fi covârşit de dor (frică, tristeţe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A tragemoară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simţ; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluţie lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizaţie, limbă care moare. /<lat. moriri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mur (múri), s.m. – Perete, zid (de apărare). – Mr. mur. Lat. murus (sec. XIX), cultism din epoca romantică. Este cuvînt moştenit în mr.
(Dicţionarul etimologic român)

mur (múri), s.m. – Rug şi fruct al arbuştilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Puşcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Muşlea, Dacor., V, 619 şi VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul uo n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s.f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriş), s.n. (tufiş de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) şi ţig. sp. muri „frag” (Besses 111).
(Dicţionarul etimologic român)

murí (-mort, murít), vb. – 1. A deceda, a se sfîrşi din viaţă. – 2. A simţi o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Puşcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorţi. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s.m. (călugăr care îngrijeşte muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s.m. (mortal, efemer); nemurire, s.f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creaţie a scriitorilor romantici; nemuritorie, s.f. (înv., imortalitate).
(Dicţionarul etimologic român)

MUR s.m. (Liv.) Zid. [< lat. murus, cf. fr. mur, it. muro].
(Dicţionar de neologisme)

mur (arbust, zid) s. m., pl. muri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

murí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mor, imperf. 3 sg. mureá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MUR s. (BOT.; Rubus) (înv. şi reg.) rug, (reg.) murai, murar, muroi.
(Dicţionar de sinonime)

MUR s. v. dud, zid.
(Dicţionar de sinonime)

MURÍ vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârşi, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. şi pop.) a se săvârşi, (înv. şi reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. şi reg. ir.) a se sparge, (fig. şi fam.) a se curăţa, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. şi pop. fig.) a pica, (înv. şi reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A muri ≠ a (se) naşte, a învia, a răsări, a trăi, a vieţui
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri