murmur dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÚRMUR, murmure, s.n. 1. Succesiune de sunete (slab şi monoton articulate), de cuvinte rostite încet şi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială. ♦ P. anal. Zgomot surd şi continuu produs de un motor sau de o maşină în acţiune; zumzet, bâzâit. ♦ Exprimare a unei nemulţumiri, a unei dezaprobări prin cuvinte rostite cu jumătate de glas; protest înfundat al unei mulţimi; cârteală, murmurare. 2. Zgomot uşor, prelung şi monoton produs de o apă curgătoare, de frunzişul mişcat de vânt etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MURMURÁ, múrmur, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit, monoton, şoptit. ♦ Intranz. A protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni. 2. Intranz. (La pers. 3) A produce un zgomot uşor şi continuu; a fremăta; a susura. – Din lat. murmurare, fr. murmurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚRMUR ~e n. 1) Zgomot surd şi confuz de voci; rumoare; freamăt. 2) Zgomot monoton şi continuu, produs de un motor sau de o maşină în acţiune. 3) Zgomot continuu, uşor şi monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgătoare, vânt etc.). 4) Protest al unei mulţimi, manifestat prin producerea simultană a unor sunete surde şi confuze. /<lat. murmur, fr. murmure
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A MURMURÁ múmur 1. tranz. 1) (cuvinte, sunete, propoziţii) A pronunţa cu voce joasă şi nedesluşit. 2) (melodii, cântece) A cânta încet şi fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona. 2. intranz. (despre ape curgătoare, frunze mişcate de vânt etc.) A face să se audă un murmur; a produce un zgomot lin, continuu şi plăcut; a susura; a şopoti. /<lat. murmurare, fr. murmurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

murmurá (múrmur, át), vb. – A susura. – Mr. murmuredz, murmurare. Fr. murmurer (în mr., probabil din it. mormorare). Puşcariu 1134 îl considera drept reprezentant direct din lat. murmurāre, cf. REW 5761; dar aparenţele pledează în favoarea unei der. neologice, înclinînd spre alb. murmuroń (Philippide, II, 648), bg. mărmorjă. – Der. murmui, vb. (a murmura) încrucişare între murmura şi mormăi (Tiktin); murmurisi, vb. (a murmura), sec. XVIII, înv. din ngr. μουρμουρίζω; murmúr (var. múrmur, murmură), s.n. (susur), din fr. murmure (var. din it. mormore şi ngr. μουρμοῦρα); murmurător, adj. (care murmură); murmuitor, adj. (care murmură); murmuială, s.f., ca mormăială.
(Dicţionarul etimologic român)

MÚRMUR s.n. Şoaptă; susur, freamăt. [Cf. lat. murmur, fr. murmure].
(Dicţionar de neologisme)

MURMURÁ vb. I. 1. tr., intr. A rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit. 2. intr. A susura. [< fr. murmurer].
(Dicţionar de neologisme)

MÚRMUR s. n. şoaptă; susur, freamăt. (< lat. murmur, fr. murmure)
(Marele dicţionar de neologisme)

MURMURÁ vb. I. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedesluşit. II. intr. a susura. (< fr. murmurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

múrmur s. n., pl. múrmure
(Dicţionar ortografic al limbii române)

murmurá vb., ind. prez. 1 sg. múrmur, 3 sg. şi pl. múrmură
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÚRMUR s. 1. susur, zumzet, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.) 2. v. protest. 3. v. foşnet. 4. v. clipocit.
(Dicţionar de sinonime)

MURMURÁ vb. 1. v. şopti. 2. v. protesta. 3. v. plânge. 4. v. bombăni. 5. v. clipoci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mur murm murmu

Cuvinte se termină cu literele: ur mur rmur urmur