muruire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereţii sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereţii lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafaţa unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. m u r o v a t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MURUÍRE, muruiri, s.f. Acţiunea de a murui şi rezultatul ei; muruială. – V. murui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MURU//Í ~iésc tranz. 1) (pereţii sau pardoseala unei case) A acoperi cu un strat de lut muiat cu apă; a lipi. 2) A da cu var; a vărui. 3) pop. (pâinea şi alte produse de panificaţie) A unge la suprafaţă cu un amestec special înainte de a da la cuptor. 4) pop. A face să se murdărească; a murdări; a păta; a mânji. /cf. ucr. murovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muruí (-uésc, muruít), vb. – 1. A tencui, a zugrăvi, a drişcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s.f. (tencuială, lipit cu lut).
(Dicţionarul etimologic român)

muruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

muruíre s. f., g.-d. art. muruírii; pl. muruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MURUÍ vb. v. lipi.
(Dicţionar de sinonime)

MURUÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.
(Dicţionar de sinonime)

MURUÍRE s. v. lipire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mur muru murui muruir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire ruire uruire