muruit dex - definiţie, sinonime, conjugare
MURUÍ, muruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi pereţii sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut muiat cu apă; a lipi. ♦ A astupa crăpăturile din pereţii lucrărilor subterane cu un material argilos. 2. (Reg.) A unge suprafaţa unui aluat cu muruială (3), înainte de a-l băga în cuptor. 3. (Reg.) A mânji, a murdări; a mâzgăli. – Cf. ucr. m u r o v a t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MURUÍT, -Ă, muruiţi, -te, adj. 1. (Despre pereţi) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. (Reg.) Murdar, mânjit. – V. murui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MURU//Í ~iésc tranz. 1) (pereţii sau pardoseala unei case) A acoperi cu un strat de lut muiat cu apă; a lipi. 2) A da cu var; a vărui. 3) pop. (pâinea şi alte produse de panificaţie) A unge la suprafaţă cu un amestec special înainte de a da la cuptor. 4) pop. A face să se murdărească; a murdări; a păta; a mânji. /cf. ucr. murovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muruí (-uésc, muruít), vb. – 1. A tencui, a zugrăvi, a drişcui. – 2. A (se) unge. – 3. A mînji, a murdări. Sb. mura „noroi” (Cihac, II, 206; Tiktin; Candrea). – Der. muruială, s.f. (tencuială, lipit cu lut).
(Dicţionarul etimologic român)

muruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. muruiésc, imperf. 3 sg. muruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. muruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MURUÍ vb. v. lipi.
(Dicţionar de sinonime)

MURUÍ vb. v. jegoşi, mânji, murdări, păta.
(Dicţionar de sinonime)

MURUÍT adj. v. lipit.
(Dicţionar de sinonime)

MURUÍT adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios, spoit, văruit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mur muru murui

Cuvinte se termină cu literele: it uit ruit uruit