mustăcioară
MUSTĂCIOÁRĂ, mustăcioare, s.f. Diminutiv al lui mustaţă (I). – Mustaţă suf. -ioară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mustăcioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. mustăcioárei; pl. mustăcioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mustăcioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. mustăcioárei; pl. mustăcioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)