mustra dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÚSTRĂ2 s.f. v. mostră.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚSTRĂ1, mustre, s.f. (Înv. şi pop.) Exerciţiu militar; instrucţie; manevră. [Var.: mústru, múştru s.n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUSTRÁ, mústru, vb. I. Tranz. şi refl. (recipr.) A (se) dojeni, a(-şi) imputa, a(-şi) reproşa. ♢ Expr. (Tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conştiinţa) = a avea remuşcări, a se căi. – Lat. monstrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MUSTRÁ mústru tranz. A trata cu reproşuri şi observaţii aspre; a dojeni. ♢ ~ pe cineva cugetul (sau conştiinţa) a avea remuşcări; a-i părea rău pentru faptele comise. /<lat. monstrare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mustrá (mústru, át), vb. – A certa, a dojeni, a admonesta. Lat. monstrāre (Puşcariu 1143; Candrea-Dens., 1188; REW 5665), cf. it. mostrare, cat., sp., port. mostrar. Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 183. – Der. mustrător, adj. (reprobativ).
(Dicţionarul etimologic român)

mústră (mústre), s.f. – 1. Mostră, eşantion. – 2. (Trans.) Exerciţiu militar. It. mostra › germ. Muster şi, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s.f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var, mustru şi muştr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecţie; trupe gata de inspecţie”. – Der. mustrului (var. muştrului), vb. (a face exerciţii), din mag. mostrálni; mustreală, s.f. (înv., exerciţiu); mustruluială, s.f. (exerciţiu).
(Dicţionarul etimologic român)

mústră s. f., g.-d. art. mústrei; pl. mústre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mustrá vb., ind. prez. 1 sg. mústru, 2 sg. mústri, 3 sg. şi pl. mústră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

múştră, múştre, s.f. (înv.) exerciţiu militar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
MÚSTRĂ s. v. instrucţie.
(Dicţionar de sinonime)

MUSTRÁ vb. v. certa.
(Dicţionar de sinonime)

MUSTRÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, drăcui, înfiera, înjura, ocărî, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mu mus must mustr

Cuvinte se termină cu literele: ra tra stra ustra