muză dex - definiţie, sinonime, conjugare

muză

MÚZĂ, muze, s.f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă divinităţi alegorice ocrotitoare şi inspiratoare ale artelor şi ale ştiinţelor; spec. zeiţă a poeziei, care inspiră pe poeţi. 2. Inspiraţie poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÚZ//Ă ~e f. 1) Zeiţă a poeziei, inspiratoare a poeţilor. 2) Izvor al inspiraţiei poetice. 3) livr. Operă poetică. 4) Inspiraţie poetică, evocată de o femeie considerată ideală. /<lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

múză (múze), s.f. – Zeiţă a poeziei. Fr. muse. – Der. muzeu, s.n., din fr. musée.
(Dicţionarul etimologic român)

MÚZĂ s.f. Fiecare dintre cele nouă zeiţe, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele şi ştiinţele; (p. ext.) zeiţa poeziei, inspiratoare a poeţilor. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspiraţie poetică. [< lat. musa].
(Dicţionar de neologisme)

MÚZĂ s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeiţe ocrotitoare ale artelor şi ştiinţelor; (p. ext.) zeiţa poeziei, inspiratoare a poeţilor. ♢ (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 2. (fig.) inspiraţie poetică. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse)
(Marele dicţionar de neologisme)

múză s. f., g.-d. art. múzei; pl. múze
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mu muz

Cuvinte se termină cu literele: za uza