muzicologie
MUZICOLOGÍE s.f. Ştiinţă care studiază muzica în toate domeniile şi manifestările ei. – Din it. musicologia, fr. musicologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUZICOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul istoriei şi teoriei muzicii, cu estetica, cultura muzicală a diferitelor popoare. /<it. musicologia, fr. musicologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MUZICOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază istoria şi teoria muzicii, cultura muzicală a popoarelor. [Gen. -iei. / < fr. musicologie].
(Dicţionar de neologisme)
MUZICOLOGÍE s. f. ştiinţă care studiază muzica în toate domeniile şi manifestările ei. (< fr. musicologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
muzicologíe s. f., art. muzicología, g.-d. muzicologíi, art. muzicologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MUZICOLOGÍE f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul istoriei şi teoriei muzicii, cu estetica, cultura muzicală a diferitelor popoare. /<it. musicologia, fr. musicologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MUZICOLOGÍE s. f. ştiinţă care studiază muzica în toate domeniile şi manifestările ei. (< fr. musicologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
muzicologíe s. f., art. muzicología, g.-d. muzicologíi, art. muzicologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)