mușama dex - definiţie, sinonime, conjugare

mușama

MUŞAMÁ, muşamale, s.f. 1. Pânză impermeabilă prin lăcuire sau prin ceruire pe una dintre feţe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecţie; obiect făcut dintr-o asemenea pânză. ♢ Expr. A face (un lucru) muşama = a ascunde, a muşamaliza. 2. (Art.) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Din tc. muşamba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MUŞAMÁ ~le f. 1) Ţesătură de pânză sau viscoză, care este acoperită sau îmbibată cu substanţe impermeabile, folosită pentru a proteja obiectele împotriva apei. 2) Obiect confecţionat din astfel de ţesătură. [Art. muşamaua; G.-D. muşamalei] /<turc. muşama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

muşamá (muşamále), s.f. – 1. Ţesătură cerată sau cauciucată. – 2. Mod de a da o aparenţă onestă sau de a ridica în slăvi un abuz sau o greşeală. – Mr. muşama, megl. muşămă. Tc. (arab.) muşemma „muşama” (Şeineanu, II, 265; Lokotsch 1512a), cf. sp. mojama, ngr. μουσαμᾶς, alb. müšman, bg. mušama. – Der. muşamat, s.n. (Arg., portofel), a cărui der. nu este clară (după Graur, BL, VI, 156, din ţig. mus „braţ”, prin intermediul unui *musimata „poşetă de mînă”); muşamaliza, vb. (a îngropa, a face uitată o problemă dezagreabilă).
(Dicţionarul etimologic român)

muşamá s. f., art. muşamáua, g.-d. art. muşamálei; pl. muşamále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: mu mus musa musam

Cuvinte se termină cu literele: ma ama sama usama