mângâiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
MÂNGÂIÁ, mấngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) uşor (şi repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ♦ (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. şi refl. A căuta să(-şi) aline sau a(-şi) alina mâhnirea, durerea, suferinţa etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [Pr.: -gâ-ia] – Lat. *manganeare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÂNGÂIÉRE, mângâieri, s.f. Acţiunea de a (se) mângâia şi rezultatul ei. [Pr.: -gâ-ie-] – V. mângâia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MÂNGÂIÁ mângâi tranz. 1) (mai ales copii) A netezi uşor cu palma în semn de afecţiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afecţiune durerea, mâhnirea, suferinţele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere şi brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie şi admiraţie; a fermeca; a încânta; a vrăji; a fascina. Peisajul îţi mângâie privirea. /<lat. manganeare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MÂNGÂIÁ mă mângâi intranz. A face schimb de mângâieri (concomitent); a se drăgosti. /<lat. manganeare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÂNGÂIÉR//E ~i f. 1) v. A MÂNGÂIA. 2) Vorbă sau gest plin de dragoste, prin care se mângâie; alinare. [G.-D. mângâierii] /v. a mângâia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mîngîiá (mấngâi, mângâiát), vb. – 1. A consola, a încuraja. – 2. A dezmierda, a alinta. Gr. μαγγανεύω „a folosi băuturi fermentate”, probabil prin intermediul unui lat. *manganiāre (Cihac, Principii, 146; Şeineanu, Semasiol., 13; Murnu, 34; Candrea-Dens., 1131; Diculescu, Elementele, 474; Rohlfs, EWUG 1291; REW 5297; Rosetti, II, 68), cf. calabr. manganῑare „a sparge, a toci”. Der. din sl. mąžati sę „a se consola” (Cihac, II, 197), nu e posibilă. Cuvînt de uz genral, afară de Trans. de N. (ALR, I, 235). Der. mîngîiere, s.f. (dezmierdare; consolare); mîngîietor, adj. (care mîngâie, consolează); mîngîios, adj. (consolator; delicat, afectuos); nemîngîiat, adj. (neconsolat); mîngănietură, s.f. (consolare), înv., apare în Palia de la 1581.
(Dicţionarul etimologic român)

mângâiá vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. mângâi, 3 sg. şi pl. mângâie, 1 pl. mângâiém; ger. mângâínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mângâiére s. f., g.-d. art. mângâiérii; pl. mângâiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÂNGÂIÁ vb. 1. a alinta, a dezmierda, (pop. şi fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Ban. şi Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (Îl ~ cu duioşie pe obraz.) 2. v. consola. 3. v. bucura.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNGÂIÁ vb. v. alina, atinge, bate, calma, domoli, îmbărbăta, îmblânzi, încuraja, îndemna, îndruma, însufleţi, învăţa, linişti, lovi, potoli, povăţui, sfătui, stimula, susţine, tempera, uşura.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNGÂIEREA-ÁPELOR s. v. silur.
(Dicţionar de sinonime)

MÂNGÂIÉRE s. 1. alintare, dezmierdare, (rar) alint, mângâietură, (pop. şi fam.) giugiuleală, (pop.) alintătură, drăgosteală, drăgostire, (înv. şi reg.) olastiseală. (~ iubitei.) 2. v. consolare. 3. v. bu-curie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ma man mang manga mangai

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere aiere gaiere