MAT1 s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părţi, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ Expr. A face (pe cineva) mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.) ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cuvânt cu care se anunţă această situaţie în cursul jocului. – Din fr. mat, germ. Matt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAT2, -Ă, maţi, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; şters2. 2. (Despre sticlă; p.ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparenţă. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanţă slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÂŢ, mâţi, s.m. (Pop.) 1. (Pop.) Cotoi, motan, pisoi; p. restr. puiul (de sex masculin al) pisicii. 2. Mâţişor (2). – Din mâţă (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAT1 ~ă (maţi, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparenţă; fără transparenţă. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanţă; şters; surd. /<fr. mat, germ. matt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MAT2 n. Situaţie în cadrul unei partide de şah, în care regele uneia dintre părţi nu-şi poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârşitul partidei în valoarea părţii adverse. /<fr. mat, germ. Matt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MÂŢ ~i m. 1) pop. Masculul pisicii. 2) Pui de mâţă; pisoi. /Din mâţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mat s.n. Final la jocul de şah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat.
(Dicţionarul etimologic român)
MAT s.n. Situaţie la jocul de şah în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ A face (pe cineva) mat = a câştiga o partidă de şah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].
(Dicţionar de neologisme)
MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; şters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanţă. [< fr. mat].
(Dicţionar de neologisme)
MAT1 s. n. (şah) situaţie în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câştiga o partidă de şah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)
(Marele dicţionar de neologisme)
MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanţă. (< fr. mat)
(Marele dicţionar de neologisme)
mat adj. m., pl. maţi; f. sg. mátă, pl. máte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mat s. n., pl. máturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mâţ s. m., pl. mâţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MÂŢ s. v. ament, cotoi, motan, pisoi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAT2, -Ă, maţi, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; şters2. 2. (Despre sticlă; p.ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparenţă. 3. Fără lumină; împâclit, acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanţă slabă; surd, înfundat. – Din fr. mat, germ. matt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MAT1 ~ă (maţi, ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fără strălucire. 2) (despre sticlă) Care este lipsit de transparenţă; fără transparenţă. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanţă; şters; surd. /<fr. mat, germ. matt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MAT2 n. Situaţie în cadrul unei partide de şah, în care regele uneia dintre părţi nu-şi poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârşitul partidei în valoarea părţii adverse. /<fr. mat, germ. Matt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MÂŢ ~i m. 1) pop. Masculul pisicii. 2) Pui de mâţă; pisoi. /Din mâţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mat s.n. Final la jocul de şah. Tc. mat (T. Papahagi, GS, VII, 295), în parte prin intermediul fr. mat.
(Dicţionarul etimologic român)
MAT s.n. Situaţie la jocul de şah în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♢ A face (pe cineva) mat = a câştiga o partidă de şah contra cuiva; (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr. mat, cf. germ. matt, pers. mat – mort].
(Dicţionar de neologisme)
MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; şters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanţă. [< fr. mat].
(Dicţionar de neologisme)
MAT1 s. n. (şah) situaţie în care regele uneia dintre părţi este într-o poziţie în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câştiga o partidă de şah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr. mat)
(Marele dicţionar de neologisme)
MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanţă. (< fr. mat)
(Marele dicţionar de neologisme)
mat adj. m., pl. maţi; f. sg. mátă, pl. máte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mat s. n., pl. máturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mâţ s. m., pl. mâţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MAT adj. 1. v. opac. 2. lăptos. (Un geam ~.)
(Dicţionar de sinonime)
MÂŢ s. v. ament, cotoi, motan, pisoi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mat ≠ strălucitor, străveziu, transparent
(Dicţionar de antonime)