MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. Refl. (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂGUL//Í ~ésc tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva); a flata; a linguşi; a adula. /<sl. maguliti sen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE MĂGUL//Í mă ~ésc intranz. înv. A trăi cu speranţe; a-şi face iluzii. /<sl. maguliti sen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măgulí (măgulésc, măgulít), vb. – A flata, a linguşi. Creaţie expresivă, cum o demonstrează suf. -li, şi corespondenţa cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, şoşoli etc., cu acelaşi sens. Trebuie să se pornească de la o rădăcină *măc- sau *moc- „obiect rotund”, cf. moacă şi alte derivate menţionate acolo. Fără îndoială, în general se consideră că-i vorba de un ngr. *μαγουλίζω, format după μάγουλον „obraz” (Cihac, II, 672 şi II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar această der. este îndoielnică, deoarece nu se poate concepe un vb. rom. care să provină dintr-un s. gr.: în mod normal, vb. trebuie să fi existat în gr., sau s. ar fi lăsat vreo urmă în rom. E adevărat că se menţionează şi un sl. maguliti se: dar Miklosich, Lexicon, 359, se îndoieşte că acest cuvînt ar fi realmente sl. şi că nu se poate cita decît un singur ex., al cărui sens este conjunctural, şi care probabil provine din rom. Der. măguleală, s.f. (linguşire, flatare); măgulitor, adj. (linguşitor); măgulitură, s.f. (înv., linguşire); măglisi (var. mîglisi), vb. (a linguşi), în loc de *măgulisi (după Cihac, II, 181, din pol. mahlować, rezultat imposibil din punct de vedere fonetic); măglisitor, adj. (linguşitor). Din rom. provine bg. din Trans. magula (Miklosich, Bulg., 126).
(Dicţionarul etimologic român)
măgulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măgulésc, imperf. 3 sg. măguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măguleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂGULÍ vb. 1. v. linguşi. 2. v. complimenta.
(Dicţionar de sinonime)
MĂGULÍ vb. v. ademeni, alinta, amăgi, dezmierda, încânta, înşela, minţi, mângâia, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A măguli ≠ a ofensa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A MĂGUL//Í ~ésc tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva); a flata; a linguşi; a adula. /<sl. maguliti sen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
măgulí (măgulésc, măgulít), vb. – A flata, a linguşi. Creaţie expresivă, cum o demonstrează suf. -li, şi corespondenţa cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, şoşoli etc., cu acelaşi sens. Trebuie să se pornească de la o rădăcină *măc- sau *moc- „obiect rotund”, cf. moacă şi alte derivate menţionate acolo. Fără îndoială, în general se consideră că-i vorba de un ngr. *μαγουλίζω, format după μάγουλον „obraz” (Cihac, II, 672 şi II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar această der. este îndoielnică, deoarece nu se poate concepe un vb. rom. care să provină dintr-un s. gr.: în mod normal, vb. trebuie să fi existat în gr., sau s. ar fi lăsat vreo urmă în rom. E adevărat că se menţionează şi un sl. maguliti se: dar Miklosich, Lexicon, 359, se îndoieşte că acest cuvînt ar fi realmente sl. şi că nu se poate cita decît un singur ex., al cărui sens este conjunctural, şi care probabil provine din rom. Der. măguleală, s.f. (linguşire, flatare); măgulitor, adj. (linguşitor); măgulitură, s.f. (înv., linguşire); măglisi (var. mîglisi), vb. (a linguşi), în loc de *măgulisi (după Cihac, II, 181, din pol. mahlować, rezultat imposibil din punct de vedere fonetic); măglisitor, adj. (linguşitor). Din rom. provine bg. din Trans. magula (Miklosich, Bulg., 126).
(Dicţionarul etimologic român)
măgulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măgulésc, imperf. 3 sg. măguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măguleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂGULÍ vb. 1. v. linguşi. 2. v. complimenta.
(Dicţionar de sinonime)
MĂGULÍ vb. v. ademeni, alinta, amăgi, dezmierda, încânta, înşela, minţi, mângâia, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A măguli ≠ a ofensa
(Dicţionar de antonime)