măngălắu

măngălắu (-láie), s.n. – 1. Sul, tăvălug. – 2. Fălţuitor. Mag. mángalló (Philippide, Principii, 4; Cihac, II, 514; Gáldi, Dict., 143). În Trans., Mold. şi Bucov. – Der. măngălui, vb. (a călca rufe).
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: ma man mang manga mangal

Cuvinte se termină cu literele: ắu lắu alắu galắu ngalắu