MARIÁ, mariez, vb. I. Refl. şi tranz. (Franţuzism) A (se) căsători. ♦ Fig. A (se) potrivi; a (se) combina (bine). [Pr.: -ri-a] – Din fr. marier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRÍE, mării, s.f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) Termen de reverenţă la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălţime, domnie, maiestate. 2. Situaţie înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRÍ//E ~i f. înv. 1) (urmat de un pronume posesiv) Termen reverenţios, care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt; maiestate. 2) Poziţie socială înaltă. /a mari + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AVE MARIA (lat. „slavă Mariei”), rugăciune catolică închinată Fecioarei Maria, al cărei conţinut se bazează pe textul din „Evanghelia după Luca”. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
MARIÁ vb. refl., tr. 1. a (se) căsători. 2. (fig.) a (se) potrivi, a (se) combina. (< fr. marier)
(Marele dicţionar de neologisme)
căcălău, Măria ta expr. (vulg.) căcălău. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
mariá vb., ind. prez. 1 sg. mariéz, 3 sg. şi pl. mariáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Măría ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Măríei tále (sále, voástre); pl. Măríile voástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măríe s. f., art. măría, g.-d. art. măríei, pl. măríi, art. măríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRÍE s. (mai ales art.) domnie, înălţime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂRÍE s. v. aroganţă, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fală, forţă, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înfumurare, îngâmfare, laudă, măreţie, mărime, mărire, măsură, mândrie, omagiu, orgoliu, preamărire, preaslăvire, proporţie, proslăvire, putere, semeţie, slavă, slăvire, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vaca-domnului, vanitate.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRÍE, mării, s.f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) Termen de reverenţă la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălţime, domnie, maiestate. 2. Situaţie înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AVE MARIA (lat. „slavă Mariei”), rugăciune catolică închinată Fecioarei Maria, al cărei conţinut se bazează pe textul din „Evanghelia după Luca”. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
MARIÁ vb. refl., tr. 1. a (se) căsători. 2. (fig.) a (se) potrivi, a (se) combina. (< fr. marier)
(Marele dicţionar de neologisme)
căcălău, Măria ta expr. (vulg.) căcălău. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
mariá vb., ind. prez. 1 sg. mariéz, 3 sg. şi pl. mariáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Măríile lor s.f. pl. art. + pr., g.-d. Măríilor lor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Măría ta (sa, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Măríei tále (sále, voástre); pl. Măríile voástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măríe s. f., art. măría, g.-d. art. măríei, pl. măríi, art. măríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRIA-PÓPII s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.
(Dicţionar de sinonime)
MĂRÍE s. (mai ales art.) domnie, înălţime, maiestate, (înv.) mărime, mărire. (~ sa nu vă poate primi.)
(Dicţionar de sinonime)
MĂRÍE s. v. aroganţă, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, cinste, cinstire, dimensiune, elogiu, fală, forţă, fudulie, glorie, grandoare, infatuare, intensitate, înfumurare, îngâmfare, laudă, măreţie, mărime, mărire, măsură, mândrie, omagiu, orgoliu, preamărire, preaslăvire, proporţie, proslăvire, putere, semeţie, slavă, slăvire, splendoare, strălucire, tărie, trufie, vaca-domnului, vanitate.
(Dicţionar de sinonime)