măscui
[Conjugare]
MĂSCUÍ, măscuiesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se masca. – Mască + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
măscuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măscuiésc, imperf. 3 sg. măscuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măscuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
măscuí, măscuiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se sulemeni, a se machia. 2. a-şi pune masca, a se masca.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
măscuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măscuiésc, imperf. 3 sg. măscuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măscuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)