măturele

MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); cu judecată, cu experienţă. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedeşte o judecată adâncă, serios, chibzuit; p.ext. profund. [Acc. şi: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s.f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă şi păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată şi cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. şi: măturici] – Mătură + suf. -ea, -ică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MĂTUR//EÁ ~éle f. (diminutiv de la mătură) la pl. Plantă erbacee păroasă cu tulpina ramificată şi cu flori roz. /mătură + suf. ~ea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MATÚR, -Ă adj. Ajuns la maturitate. ♦ Copt la minte; cu experienţă. ♦ Serios, adânc, profund, chibzuit. [Acc. şi mátur. / < lat. maturus, it. maturo].
(Dicţionar de neologisme)

MATÚR, -Ă adj. 1. ajuns la maturitate; adult. ♢ copt (la minte), cu experienţă. 2. serios, adânc, profund. (< lat. maturus, it. maturo)
(Marele dicţionar de neologisme)

matúr adj. m., pl. matúri; f. sg. matúră, pl. matúre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măturéle (bot.) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.
(Dicţionar de sinonime)

MĂTUREÁ s. măturică, măturice, măturiţă, (rar) măturişcă. (~ de haine.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Matur ≠ nematur
(Dicţionar de antonime)