mătăhăiau

MĂTĂHĂÍ, mătăhăiesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Reg.) A (se) mişca greoi de colo până colo; a (se) clătina, a (se) împletici. – Et.nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MĂTĂHĂ//Í~iésc intranz. pop. A se mişca dintr-o parte în alta; a se clătina; a se bălăbăni. ♢ ~ din mână a face semn cu mâna. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mătăhăí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. mătăhăiésc, imperf. 3 sg. mătăhăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mătăhăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂTĂHĂÍ vb. v. agita, clătina, fâlfâi, flutura, împletici, şovăi.
(Dicţionar de sinonime)