năși dex - definiţie, sinonime, conjugare
NAŞ2, -Ă, naşi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care ţine în braţe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ♢ Expr. A fi naşul cuiva = a şti să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăţa pe cineva minte. A-şi găsi naşul = a da de o persoană care ştie să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. şi pop.) nănáş, -ă, (Înv. şi reg.) nânáş, -ă s.m. şi f.] – Nun + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAŞ1 s.m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂŞÍ, năşesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A(-i) fi (cuiva) naş2 la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naş2, a i se adresa cuiva cu numele de naş2. – V. naş2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) (în ritualul creştin) Persoană care participă la oficierea botezului ţinând pruncul în braţe. ♢ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-şi găsi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoană care a fost nun în timpul oficierii unei căsătorii. /nun + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A NĂŞ//Í ~ésc 1. intranz. A face naş la botez sau la cununie. 2. tranz. fam. A trata cu numele de naş. /Din naş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

naş (literă chirilică) s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

naş (persoană) s. m., pl. naşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năşésc, imperf. 3 sg. năşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NAŞ s. 1. (reg.) moş, nan. (~ la botezul pruncului.) 2. v. nun.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas

Cuvinte se termină cu literele: si asi