nășire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂŞÍ, năşesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A(-i) fi (cuiva) naş2 la un botez sau la o cununie. 2. Tranz. (Fam.) A numi pe cineva naş2, a i se adresa cuiva cu numele de naş2. – V. naş2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂŞÍRE, năşiri, s.f. Acţiunea de a năşi şi rezultatul ei. – V. năşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂŞ//Í ~ésc 1. intranz. A face naş la botez sau la cununie. 2. tranz. fam. A trata cu numele de naş. /Din naş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năşésc, imperf. 3 sg. năşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năşíre s. f., g.-d. art. năşírii; pl. năşíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: na nas nasi nasir

Cuvinte se termină cu literele: re ire sire asire