năbădăire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂBĂDĂI1 s.f. pl. 1. (Pop. şi fam.) Acces de furie, de mânie. ♢ Loc. adj. Cu năbădăi = năbădăios (1). ♢ Expr. A băga (pe cineva) în năbădăi = a) a înspăimânta; b) a face să-şi piardă calmul, stăpânirea de sine. 2. (Pop.) Criză epileptică. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂBĂDĂÍ2, năbădăiesc, vb. IV. Refl. (Rar; despre animale) A manifesta neastâmpăr; a se frământa, a se agita. – Din năbădăi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂBĂDĂÍRE, năbădăiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) năbădăi2 şi rezultatul ei. – V. năbădăi2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂBĂDẮI f. pl. pop. Acces de mânie nestăpânită; dambla. ♢ Cu ~ a) supărăcios; b) nărăvaş. A-l apuca (sau a-l găsi) pe cineva (toate) ~le a) a fi cuprins de furie; b) a fi cuprins de frică; c) a avea o criză de epilepsie; d) a înnebuni. A băga pe cineva în ~ a) a speria pe cineva; b) a face pe cineva să-şi iasă din fire. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năbădăí vb., ind. prez. 3 sg. năbădăiéşte, imperf. 3 sg. năbădăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năbădăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năbădăíre s.f., g.-d. art. năbădăírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂBĂDĂI s. pl. v. epilepsie, furie, înverşunare, mânie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nab naba nabad nabada

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire daire adaire