năclăială

NĂCLĂIÁLĂ, năclăieli, s.f. Faptul de a (se) năclăi: (concr.) substanţă cleioasă, grasă, murdară (care năclăieşte). [Pr.: -clă-ia-] – Năclăi + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂCLĂ//IÁLĂ ~iéli f. 1) Substanţă cleioa-să, vâscoasă, care năclăieşte ceva. 2) Aceea ce este năclăit. /a (se) năclăi + suf. ~ială
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năclăiálă s. f. (sil. -clă-), g.-d. art. năclăiélii; pl. năclăiéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)