năclăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanţe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂCLĂÍT, -Ă, năclăiţi, -te, adj. Îmbibat sau acoperit cu o substanţă cleioasă, unsuroasă, murdară; năclăios. ♦ (Rar; despre sânge) închegat, coagulat. – V. năclăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE NĂCLĂ//Í pers. 3 se ~iéşte intranz. 1) A se acoperi cu o substanţă cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A NĂCLĂ//Í ~ésc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năclăí (-ăésc, năclăít), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.
(Dicţionarul etimologic român)

năclăí vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năclăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂCLĂÍ vb. v. coagula, închega.
(Dicţionar de sinonime)

NĂCLĂÍT adj. v. coagulat, închegat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nac nacl nacla naclai

Cuvinte se termină cu literele: it ait lait clait aclait