nădăjduire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. şi intranz. A avea speranţa sau convingerea că ceea ce doreşti este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV.] – Nădejde + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂDĂJDUÍRE, nădăjduiri, s.f. (Rar) Speranţă, nădejde (1). – V. nădăjdui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂDĂJDU//Í ~iésc 1. intranz. A trage nădejde; a nutri sau a avea speranţă; a spera. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propoziţie completivă) A conta aşteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă. ~ într-o reuşită. /nădejde + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nădăjduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nădăjduiésc, imperf. 3 sg. nădăjduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nădăjduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nădăjduíre s. f., g.-d. art. nădăjduírii; pl. nădăjduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂDĂJDUÍ vb. 1. v. spera. 2. a spera, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aştepta, a spera, (înv. şi reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)
(Dicţionar de sinonime)

NĂDĂJDUÍ vb. v. aspira, baza, bizui, conta, dori, fundamenta, încrede, întemeia, jindui, năzui, pofti, pretinde, râvni, sprijini, tinde, ţinti, urmări, visa, viza.
(Dicţionar de sinonime)

NĂDĂJDUÍRE s. v. credinţă, nădejde, spe-ranţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Nădăjduiredeznădăjduire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nad nada nadaj nadajd

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire duire jduire