năimit dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂIMÍT, -Ă, năimiţi, -te, s.m. şi f., adj. (Înv. şi pop.) 1. S.m. şi f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂIM//Í ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înţelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NĂIM//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăţi; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năimí vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năimească
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năimít s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíţi; f. sg. năimítă, pl. năimíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂIMÍ vb. v. angaja, arenda, băga, intra, încadra, închiria, lua, numi, primi, tocmi, vârî.
(Dicţionar de sinonime)

NĂIMÍT adj. v. arendat, închiriat.
(Dicţionar de sinonime)

NĂIMÍT s. v. angajat, salariat, slujbaş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nai naim naimi

Cuvinte se termină cu literele: it mit imit aimit