năimitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

năimitor

NĂIMITÓR, năimitori, s.m. (Reg.) Persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară). ♦ Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). [Pr.: nă-i-] – Năimi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂIMITÓR ~i m. rar Persoană care năi-meşte. [Sil. nă-i-] /a năimi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năimitór s. m. (sil. nă-i-), pl. năimitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: na nai naim naimi naimit

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor mitor imitor