nălucitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

nălucitor

NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimeşte (prin frumuseţe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂLUCIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar 1) Care năluceşte; care apare în minte neclar; fără contururi precise. 2) fig. Care impresio-nează prin ceva neobişnuit; frapant. /a năluci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. şi pl. nălucitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: na nal nalu naluc naluci

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor citor ucitor