năpârcă dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂPẤRCĂ, năpârci, s.f. 1. 1. Specie de şopârlă lipsită de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenuşie, acoperit cu solzi strălucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Şopârlă. 2. (Pop.) Viperă. ♢ Expr. Pui de năpârcă = om rău, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. anal. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui gârbaci. 2. Luntre mică şi îngustă. [Pl. şi: (reg.) năpârce] – Cf. alb. n e p e r k e,  n e p e r t k e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂPÂR//CĂ ~ci f. 1) Şarpe veninos, cu capul triunghiular, pe care are un semn negru în formă de V; viperă. 2) Şopârlă fără membre, cu corp cilindric, solzos, răspândită prin poieni şi locuri umede. 3) fig. Persoană foarte rea, perfidă şi extrem de periculoasă. ♢ Pui de ~ om răutăcios. /cf. alb. neperke, nepertke
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năpîrcă (-ci), s.f. – 1. Viperă (Vipera berus). – 2. Bici. – Var. (rar) nopîrca. Mr. nipîrtică, megl. năprotcă. Creaţie expresivă. Coincide cu alb. nepër(t)ke, dar nu e probabil să se explice prin el, cum se susţine de obicei (Cihac, II, 719; Meyer 303; Pascu, II, 221; Philippide, II, 221; Rosetti, II, 119). Trebuie să fie o var. expresivă a lui *năpîrlă, cf. năpîrli; pentru alternanţa expresivă a ambelor terminaţii, cf. şopîrlă şi şopîrcăi, sfîrlă şi sfîrc, mîrlan şi mîrc etc. Atît năpîrcă, cît şi năpîrli şi şopîrlă nu au fost explicate satisfăcător pînă acum; provin, fără dubiu, din aceeaşi sursă expresivă, a cărei idee de bază pare a fi cea de „şerpuire” sau de „mişcare rapidă”, ca în ciocîrlie, cf. şi ţopîrlan (ca şi ciocîrlan); această explicaţie este singura care merge în acelaşi timp pentru năpîrcă „bici”, ca şi pentru înrudirea sa evidentă cu şopîrlă. Der. din lat. *viperana (Creţu 350) sau dintr-o combinaţie între natrix şi pertica (Capidan, Raporturile, 542) este inacceptabilă. Der. năpîrcos, adj. (veninos); năpîrli, vb. (despre reptile, a-şi schimba pielea; despre mamifere, a-şi schimba părul; despre păsări, a-şi schimba penele), cu suf. expresiv -li (după Cihac, II, 251, legat de sl. pero „pară”, cf. împotrivă Tiktin; după Conev 87, din sl. naprŭliti sau naprliti „a pîrli”, după Drăganu, Dacor., VI, 517); năpîrleală, s.f. (primenire, năpîrlire). Alb. trebuie să provină din rom.
(Dicţionarul etimologic român)

năpârcă s. f., g.-d. art. năpârcii; pl. năpârci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂPÂRCĂ s. (ZOOL.) 1. (Anguis fragilis) (reg.) şarpe-de-sticlă. 2. v. viperă.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPÂRCĂ s. v. bici, biciuşcă, cravaşă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nap napa napar naparc

Cuvinte se termină cu literele: ca rca arca parca aparca