năpăstuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăţi, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. Cf. n ă p a s t ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂPĂSTUÍRE, năpăstuiri, s.f. Acţiunea de a năpăstui şi rezultatul ei; asuprire, împilare; ponegrire, defăimare, calomnie. – V. năpăstui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂPĂSTU//Í ~iésc tranz. (persoane) 1) A face să suporte o năpastă; a oropsi; a urgisi. 2) A învinui fără nici un temei. /<sl. napa-stovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năpăstuiésc, imperf. 3 sg. năpăstuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năpăstuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năpăstuíre s. f., g.-d. art. năpăstuírii; pl. năpăstuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂPĂSTUÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPĂSTUÍ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ispiti, momi, ponegri, seduce, tenta.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPĂSTUÍRE s. 1. v. persecutare. 2. v. oprimare.
(Dicţionar de sinonime)

NĂPĂSTUÍRE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleve-teală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nap napa napas napast

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire stuire